Ordinul Inventatorilor și Inovatorilor Europeni
Ori de câte ori se vorbește despre diaspora ca resursă, se citează o cifră mare și se trage o concluzie generală. Cifra e reală, concluzia e de obicei inutilă. Datele mai fine spun altceva, și spun ceva folositor.
Ce arată datele
Potrivit unei analize a OCDE, în 2015/2016 aproximativ 3,6 milioane de persoane născute în România trăiau în țări membre OCDE — circa 17% din totalul persoanelor născute în România. România avea a cincea diasporă ca mărime raportată la populația din țară și cea mai ridicată rată de emigrare dintre primele zece țări de origine.
Cele mai mari comunități: Italia, peste un milion; Germania, 680.000; Spania, 573.000.
Cifra care contează, și de ce e ascunsă
Aproximativ 23% dintre emigranții români din țările OCDE aveau studii superioare — cu unsprezece puncte procentuale sub media populației născute în străinătate. Citită singură, cifra aceasta pare o veste proastă.
Dar media ascunde tot ce e interesant. Defalcată pe destinații, proporția celor cu studii superioare arată așa: Canada, aproape 80%. Statele Unite, 54%. Franța și Regatul Unit, în jur de 35%. Italia, 7%.
Aceeași diasporă, aceeași țară de origine, o diferență de peste zece ori între destinații.
Ce înseamnă asta pentru circulația ideilor
Înseamnă că „diaspora” nu e un lucru unitar și nu poate fi abordată printr-un singur mesaj. Puntea pentru ideile tehnice nu e diaspora în general — e o parte anume a ei, aflată în locuri anume, unde emigrația românească e concentrat înalt calificată.
Consecința practică e neplăcut de simplă: un apel general adresat „românilor de pretutindeni” ratează ținta prin construcție. O legătură cu cercetătorii români din universitățile canadiene sau americane e o acțiune cu adresă, care se poate face cu resurse mici și care produce rezultate verificabile.
Ce poate face concret o punte
Poate spune cum arată problema din interior. Un inginer român dintr-o firmă germană știe ce cumpără firma aceea și de ce. Informația asta nu se găsește în niciun studiu de piață accesibil unui inventator din România.
Poate valida devreme. O jumătate de oră de discuție cu cineva care lucrează în domeniu poate scuti șase luni de dezvoltare pe o direcție închisă.
Poate deschide ușa potrivită. Nu „relații” în sensul vechi, ci pur și simplu faptul de a ști pe cine se întreabă.
Poate întoarce metoda, nu doar omul. Discuția despre diaspora se poartă de obicei în termeni de întoarcere. Dar ce se întoarce cel mai ușor nu sunt oamenii — sunt practicile: cum se organizează un laborator, cum se scrie o cerere de brevet care rezistă, cum arată un proces de evaluare care nu pedepsește noutatea.
Ce nu ajută
Discursul afectiv fără cerere concretă. Cineva plecat de cincisprezece ani, cu carieră și familie acolo, nu răspunde la un apel la patriotism; răspunde la o întrebare precisă la care are răspuns și pe care nimeni altcineva nu i-a pus-o.
Aceasta e, poate, singura recomandare care contează: nu chemați diaspora. Întrebați-o ceva.
Sursă: OCDE, „Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants”.