Diplomația economică se ocupă, în esență, de o singură problemă: cum este percepută o țară de cei care decid unde investesc, de la cine cumpără și cu cine se asociază. Percepția se construiește lent, din semnale repetate, iar semnalele tehnice sunt printre cele mai credibile, pentru că sunt cel mai greu de simulat.
România are aici un activ subutilizat: prezența constantă și premiată a inventatorilor săi în circuitul internațional al saloanelor de inventică. Un semnal despre capacitatea tehnică a țării, emis an de an, aproape fără nicio legătură cu obiectivele de politică economică externă.
Un semnal fără destinatar
Delegațiile românești participă la saloane internaționale și obțin distincții. Informația circulă în comunitatea inventatorilor și, ocazional, în presa locală. Nu ajunge sistematic la rețeaua diplomatică, la camerele de comerț bilaterale sau la investitorii din țările respective.
Includerea rezultatelor obținute de inventatorii români în materialele de promovare economică ale misiunilor diplomatice și în informările către camerele de comerț bilaterale ar costa aproape nimic și ar da acestui semnal un destinatar.
Ce deschide recunoașterea și nu deschide negocierea
O distincție tehnică acordată de un juriu internațional este o validare între egali. Ea creează, în mediile profesionale din țara-gazdă, un context de conversație pe care o abordare comercială directă nu îl obține.
Pentru o economie de dimensiunea celei românești, care nu poate concura prin volum, acest tip de acces are o valoare disproporționată față de costul lui. Ar merita ca selecția delegațiilor la saloanele internaționale să fie corelată cu piețele prioritare de export și investiții.
Rețele care există deja
Organizațiile inventatorilor dispun, prin natura lor, de rețele de corespondenți în alte țări: colegi, membri de jurii, participanți la saloane. Rețelele acestea funcționează pe încredere profesională, sunt operaționale și nu costă nimic.
Ele reprezintă o infrastructură de contact deja construită, care poate fi activată pentru identificarea de parteneri industriali, pentru validarea unor oportunități de piață și pentru pregătirea misiunilor economice. Un mecanism de consultare între instituțiile cu atribuții în promovarea economică externă și organizațiile inventatorilor ar pune-o în mișcare.
Proprietatea industrială la masa negocierilor
Protecția efectivă a drepturilor de proprietate industrială pe piețele de destinație este o condiție a exportului de produse cu conținut tehnologic. Fără ea, exportul devine un transfer necontrolat de tehnologie.
Chestiunile de proprietate industrială — protecție, recunoaștere reciprocă, mecanisme de soluționare a litigiilor — ar trebui să figureze explicit pe agenda comisiilor mixte economice bilaterale, în special cu piețele unde întreprinderile românești exportă produse brevetate.
Recunoașterea meritului inventiv nu este un act ceremonial. Este o formă de comunicare economică internațională: ieftină, credibilă și greu de contrafăcut.
O țară care își onorează public inventatorii transmite despre sine o informație pe care nicio campanie de promovare nu o poate înlocui. România are deja materia primă pentru acest mesaj.