Oprirea deșertificării sudului României

În raportul său special din 2018 despre combaterea deșertificării în Uniunea Europeană, Curtea de Conturi Europeană constată că aproximativ 30% din teritoriul României are condiții aride sau semiaride — în Dobrogea, în Moldova, în sudul Câmpiei Române și în Câmpia de Vest.

Nu e o problemă românească. Cipru are 99% din teritoriu vulnerabil, Spania 74%, Portugalia peste jumătate din teritoriul continental. Dar felul în care e distribuită la noi — pe cele mai bune terenuri agricole ale țării — o face să coste mai mult decât în alte părți.

Cât de repede se mișcă

Cifra care ar trebui citată mai des nu e cea despre stoc, ci cea despre viteză. Între 2008 și 2017, suprafața europeană cu sensibilitate mare sau foarte mare la deșertificare a crescut cu 177.000 km² — cât Grecia și Slovacia la un loc. Zonele cu sensibilitate foarte mare aproape s-au triplat, de la 10.000 la 28.000 km².

Nouă ani. E un ritm care nu lasă loc discuției despre dacă e cazul.

Ce a spus verificarea europeană

Concluzia auditorilor a fost că riscul de deșertificare în UE nu era abordat în mod eficient și eficace. Comisia nu avea o imagine clară a fenomenului, măsurile luate erau lipsite de coerență, nu exista o metodologie agreată de evaluare și nici o strategie dedicată.

Merită citit cu atenție ce înseamnă asta: problema nu era necunoscută și nici lipsită de bani. Era lipsită de o structură care să o trateze ca pe o problemă unică, măsurabilă și în responsabilitatea cuiva anume.

Partea care se rezolvă tehnic

Deșertificarea nu e o singură problemă, ci un mănunchi de probleme mai mici, dintre care multe sunt inginerești:

Apa care nu rămâne. Reținerea apei în sol, la nivel de parcelă, cu soluții ieftine — nu cu sisteme naționale de irigații, ci cu ce poate cumpăra o fermă de treizeci de hectare.

Solul care își pierde materia organică. Amelioratorii de sol produși local, inclusiv din reziduurile despre care am scris în articolul despre biomasă. Cele două probleme au aceeași materie primă.

Nisipul care se mișcă. Perdelele forestiere sunt o soluție veche și verificată; ce lipsește nu e ideea, ci speciile potrivite pentru condițiile de azi și modul de a le instala rapid și ieftin.

Măsurarea. Fără date la nivel de parcelă nu se poate ști ce funcționează. Senzoristica ieftină de umiditate și de compoziție a solului e un domeniu în care o soluție bună are piață imediată.

De ce e o temă pentru inventatori, nu doar pentru guverne

Pentru că problemele de mai sus au o trăsătură comună: se rezolvă la scară mică, repetat, pe mii de parcele. Nu au nevoie de un program național ca să înceapă; au nevoie de echipamente și metode pe care un fermier le poate cumpăra și folosi singur.

Aceasta e, de altfel, definiția practică a unei invenții aplicate: o soluție suficient de ieftină și de simplă încât să nu depindă de o decizie politică pentru a fi adoptată.

Sursă: Curtea de Conturi Europeană, Raportul special 33/2018, „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare tot mai mare, care necesită acțiuni suplimentare”.